Conform scriitorului Jorge Luis Borges, ideea de Zahir vine din traditia islamica si se precizeaza ca a aparut prin secolul al XVIII-lea. Zahir, in araba, inseamna vizibil, prezent, imposibil de a trece neobservat. Ceva sau cineva cu care, odata ce am intrat in contact, ajunge sa ne cotropeasca toate gandurile, pana ce nu mai reusim sa ne concentram asupra altui lucru. Aceasta poate fi considerata sfintenie, sau nebunie.

                                                        Faubourg Saint-Peres,

                                                       Enciclopedia fantasticului, 1953

« din ganduri
daca ar trebui »

This entry was posted on Saturday, March 20th, 2010 at 11:44 pm03 and is filed under Cu capul in nori. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.