defilam cu ce avem
Cu capul in nori|ce este in capul tau?
uneori am impresia ca ai niste momente in care chiar vezi lucrurile asha cum sunt. e ca si cum te-ai fi trezit dupa o lunga amorteala si chiar observi ce se intampla in jurul tau. dar nu tzine mult. se strica vraja cu viteza luminii si cu fiecare lucru pe care il faci si il spui dupa, se strica mai tare. si chiar m-ar ajuta sa stiu ce se intampla in capul tau.
as vrea sa stiu cam ce este in capul tau atunci cand crezi ca te mai poate ierta o persoana in al carei suflet ti-ai spalat picioarele. si sunt sigura ca ai pus si esenta de iasomie si poate chiar lavanda, dar chiar crezi ca se mai poate intampla asta? cam de unde si pana cand ai invatat tu ca oamenii sunt datori sa-ti accepte toate tampeniile pe care le faci cu buna stiinta sau nu. dar stii ce? suntem suma faptelor noastre, printre altele. si daca faptele tale spun mai multe despre tine decat reusesti tu sa spui in vorbe cred ca ne-am inteles. nu te mai astepta la nimic.
ne-am obisnuit sa fim iertati, iertarea e buna, te elibereaza. sigur ca da. si daca ierti si o iei de la capat, cu ce te-ai ales? si daca ierti si nu poti sa uiti? ca esti om si tu. si daca nu uiti iertarea este egala cu zero. si tot n-ai facut nimic.
as vrea sa stiu cam ce este in capul tau atunci cand nu spui nimic si te astepti sa fi inteles. atunci cand faci totul pe dos, dar astepti ca rezultatul sa fie unul bun.
as vrea sa stiu cam ce este in capul tau atunci cand lasi asteptarea sa tina loc de cuvinte, de imagini, de sunete si culori, de vise. si in lipsa de toate astea astepti totusi ceva pozitiv. si astepti asteptarea si asteptarea sa stii ca nu te asteapta pe tine.
