memoria lu’ matale….
Cu capul in nori|pe sistemul am memorie, numa nu tin minte unde o tin, am si eu o nedumerire. ma intreb cam cat de scurta este memoria anumitor oameni care uita de la mana pana la gura. adica, intai vii si imi spui niste chestii care l-ar face sa roseasca si pe Dracu’ in persoana, si apoi esti cea mai inocenta fiinta de pe Pamant. asta intr-un interval relativ scurt, si avand in vedere ca tot eu sunt persoana care te-a ascultat si la inceput si acum. se zice ca baietii nu stau tocmai perfect la capitolul detalii si atunci faza asta este scuzabila sau face parte din joc – uite memoria, nu e memoria sau cine eu? am zis asha ceva?, dar ce am observat la fete nu mai stiu cum s-o numesc. apai daca asha uiti, eu zic sa-ti notezi cui, ce, cum si cand ai zis, macar sa pici cat de cat aproape. uneori imi vine sa intreb auzi, dar nu mai tii minte cand….? am si eu o problema cu memoria asta, ma urmareste domle’ si nu-mi da pace. eu stiu ca de-a lungul timpului noi oamenii ne schimbam, este firesc si normal. si nu mai facem aceleasi lucruri si nu ne mai plac aceleasi lucruri, dar totusi esentza ramane cam aceeasi si faptele nu se mai schimba odata ce s-au produs, cum nici cuvintele nu se mai sterg de pe gura ce tocmai le-a pronuntat.
si nedumerirea este si se afla pentru ca personajele in cauza cauta la mine niste ceva, ce eu nu pot oferi. ai vrea sa te bat pe umar sa zic there, there, sa merg in continuare pe varianta noua care este presarata pe ici pe colo cu minciuni vizibile si detectabile cu ochiul liber. serios acuma, incerc sa inteleg numa ca nimika nu inteleg. am stat de vorba cu memoria mea si mi-a zis „eu nu te insel, altii au facut-o, stim foarte bine asta, dar eu nu te insel, pe cuvant!” si eu o cred, o cred ca doar ne cunostem de cand eram mici. am crescut impreuna doar.
Si pentru ca se pare ca memoria lu’ matale si-a luat o pauza, eu zic sa ne oprim, sedem oleaca, sa mai treaca timpul, sa mai treaca viatza si apoi vedem, care cu ce si cine cu unde.
